La Palermo, primăvara,
Trandafirii urcă scara.
Liliacul alb roşeşte
Când sărută
Dintr-o cută
Sânul ce-l adăposteşte.

Prin grădini a pus o fee
Gardurile-n azalee,
Casele învolburate
În ciorchine
De glicine
Pe balcoane aninate.

Dimineaţa ideală
Râde-n floarea de migdală,
Tinereţea stă în cale,
Întrupată
Într-o fată
Cu un coş de portocale.

Vin, Bălcescule, din somnul
Adormiţilor în Domnul,
Să vezi firea cum renaşte:
Totul cere
Mângâiere
Pentru florile de Paşte.

Unde eşti, în care floare
Clipa ta nemuritoare
Şi-a luat fiinţă nouă?
Care plantă
Elegantă
Poartă sufletu-ţi în rouă?
Căutând urmele tale,
M-am oprit la Monreale.

De sub vechile morminte
Se ridică
Plin de frică
Crinul, floarea cea cuminte.
(Duiliu Zamfirescu - La Palermo 1899)